O altă istorie a Vilei Nazarov

Haideți să călătorim în timp. Azi nu ne supărăm pe cei doi proprietari ai vilei Nazarov care au lăsat-o în păragină ani buni la rînd și acum au scos-o la vînzare cu 900.000 Euro. Azi nu ne supărăm pe autorități pentru că ”e proprietate privată” și ei sunt neputincioși. Nici pe primărie. Nici pe ministerul culturii nu ne vom supăra pentru că nu există un set clar de reguli de exploatare a monumentelor de arhitectură de valoare istorică și nici reguli stricte pentru cei care administrează astfel de proprietăți. Nici nu o să dăm vina pe noi, locuitorii acestui oraș, care tolerăm această tortură legală pe fața urbei noastre.

Azi suntem buni, azi suntem îngăduitori. Azi mergem în timp să ne imaginăm un oraș despre care știm foarte puțin, să ne imaginăm niște oameni și obiceiurile lor despre care nu știm nimic.

Cred că era o noapte friguroasă de ianuarie. Viscolea. Era tîrziu și oamenii casei se linișteau prin colțuri cu treburi mici de făcut la lumina lumînării. Cucoanele dădeau ultimele indicații bucătăreselor. Printre burghezia proaspătă de la Chișinău apăruse o moadă nouă aduse de cucoanele care fusese la Paris – împodobitul bradului de Crăciun. Printre bîrfe și cîte un păhăruț, două de lichior de afine, femeile împodobeau pomul cu panglicile sclipitoare, lumânările colorate şi pachete cu tot felul de cofeturi.

Slugile aveau treabă pînă peste cap. Noaptea asta aveau să dormeă numai căteva ore. Într-o zi venea Crăciunul.

Cozonacii cu nucă au fost copți și se odihnesc sup prosoape. Porcul tăiat de Ignat sta acum în pivniță. Din acel porc pe masa de Crăciun gospodarii o să aibă cîrnați, caltaboși și saltison. În noaptea asta bucătăresele o să mai sacrifice vreo două orătănii de prin curte, să manînce cuconii și niște carne friptă caldă, cînd s-or întoarce de la Slujbă. După masă vor scoate carafele cu lichior și se vor drege cu clătite cu dulceață.

Postul era ținut cu sfințenie, pentru curățirea sufletului, în timp ce casele se primeneau pentru primirea Domnului.

Copiii demult trimiși la culcare încă mai chicoteau sub plapume, mîine vor merge cu colinda. Împodobiți cu șalinci pînă peste nas, vor lupta cu zăpada din pîsle și gerul din obraji, dar vor veni acasă cu desagi plini de covrigi, mere și nuci.

Covrigăriile nu conteneau cu munca, și toate familiile cumpărau sute de covrigi ca să fie pregatiți pentru rîndurile de colindători.

Frații Ivan și Nicolae Lebedev au ieșit din casă lăsînd trăsura și birjarul. Au luat-o pe str. Seminarskaya (acum Mitropolit G. Bănulescu-Bodoni) pînă la str. Aleksadrovskaya și de acolo încă un cartier pe aceeași stradă pînă la Clubul Nobilimii (astăzi pe locul acestei clădiri stă cinematograful ”Patria-Loteanu”), unde se adunau serile marea nobilime ereditară, diverşi funcţionari și negustori bogați. Tot acolo frații Lebedev l-au întîlnit pe negustorul Iacob Nazarov, un rus lepovinean pe care demult îl curtau. Acesta trebuia să cumpere vila urbană a fraților.

Vila era situată la intersecția străzilor Seminarskaya și strada Kaușanskaya (astăzi Columna). Un loc foarte bun aproape de Casa Eparhială și clădirile Mitropoliei (astăzi nu mai există), și Catedrala Nașterii Domnului.

Strada Kaușenskaya pînă nu demult era axa centrală a orașului. Această stradă stă fix la granița ditre orașul vechi, cu străzile lui încrucișate ca un păienginiș, și mai sus de acea frontieră imaginară începea orașul nou. Peste parc mai la deal se întindea noua axă a Chișinăului, strada Milionaya (nume neoficial primit din cauza proprietarilor noilor construcții de pe această stradă care erau foarte înstăriți (azi bulevardul Ștefan cel Mare și Sfînt)). Un loc taman perfect pentru un noveau riche cum era lipovineanul Nazarov care își croia drum în cercurile familiilor cu titlu din Chișinăul anilor 1900.

După cîteva rînduri de pahare cu cogniac și căteva schimburi de țigarete, bărbații au bătut palma. Nazarov a plecat cu promisiunea unei case în buricul tîrgului, iar frații Lebedev cu o chilipirgeală bună.

E ziua Crăciunului. După Slujbă, în toate casele din Chișinău se întindea masa de sărbătoare cu fripturi de portc, sarmale și cozonaci. Mîncărurile însă nu erau gustate fără a se da de pomană în vecini și la săraci. Oameni ducînd farfurii cu mîncare erau pe toate străzile. Cucoanele Lebdev au ieșit și ele să împartă cozonaci săracilor, și tot orașul deja știa că soții lor vînduse vila lipovineanului.

După masă copiii au ieșit la derdeluș, iar părinții pe la prieteni unde se petreceau. Seara, copiii plecau cu Steaua și feciorii cu Irozii. O sărbătoare a copilăriei.

Mult după Crăciun, Nazarov a intrat în casă cu drept de proprietate. Aici familia lui au avut o viață frumoasă, au făcut serate și au poftit cei mai de vază musafiri al acelor vremuri. A iubit casa și a îngrijit-o. În timpul războilui vila a fost deteriorată dar în 1948 refăcută. Încă mulți ani după asta a stat falnică amintind trecătorilor despre frumoasa istorie a familiilor care au locuit-o.

 

 

 

Anunțuri

Un gând despre „O altă istorie a Vilei Nazarov

  1. Pingback: Descoperiri urbane: Înțelegerea între Nazarov și frații Lebedev sau istoria alternativă a casei de pe Columna 110 - #diez

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s