Am o confesie de făcut – sufăr de schizofrenie urbană.

Când merg pe străzile Chișinăului, văd casele frumoase, gardurile toate drepte cu porți fără rugină și geamuri nezidite. Văd oameni, văd caldarâmul și trăsurile care nu mai sunt. Aud povești nepovestite.

În cumpăna asta, merg și descopăr un alt Chișinău. Acolo îmi place. În realitatea mea paralelă nu sunt termopane și nici panouri publicitare.

Casele vechiului oraș au istorii și eu vreau să le spun.