Scuarul de pe Petru Rareș

În partea de jos a orașului (prin care ne-am tot plimbat ultimele săptămâni) străzile nu sunt paralele însă acolo unde se intersectează câte trei formează scuaruri mici. Niște oaze în painjinișul ulițelor. O să adun o colecție a scuarurilor vechi din capitală, și azi facem popas în scuarul de la intersecția străzilor Petru Rareș și Bogdan Petriceicu Hașdeu. Acolo avem toate evidențele unui târg tumultos de odinioară, de pe malul Bîcului. Un cot de stradă pavată, urme ale unor arhitecturi bogate, monumente de istorie, monumente ale decembriștilor victorioși. E un fel de linia a timpului.

5

Acest scuar face parte din țesutul istoric al orașului. Este amplasat pe traseul drumurilor istorice: Drumul cel mare spre Lăpușna, Orhei, Soroca și Drumul negustoresc Tighina-Iași. Să nu uităm că acest oraș a pornit dintr-un tîrg care se năștea pe malul rîului Bîc, și de pe Albișoara de azi porneau odată drumurile spre cele mai mari orașe ale Moldovei.

În proximitatea scuarului se află una din cele mai cunoscute vile urbane, casa grecului Mihalache Kaţica. Monument de arhitectură de însemnătate locală, care datează de la începutul secolului al XIX-lea. În această casă a activat Loja francmasonică „Ovidiu-25″. În 1987 casa a fost renovată.

În 1975 în scuarul de la confluenţa străzii B.P. Haşdeu cu strada Petru Rareş, a fost instalat monumentul Decembristului Mihail Orlov (sculptor Iu. Canașin).

2

Iar în 2016 am fost martor unei file noi din istoria acestui scuar. Acesta a fost renovat, cu cărări pavate, copaci îngrijiți, monumentul decembristului reabilitat după vandaliști și niște bănci minunate realizate de talentatul Mihai Stamti.

Îmi place să stau pe bancile acestui scuar, pentru că miroase a conifer, se aud păsări cîntînd iar zgomotul mașinilor e ca și cum oprit de un fel de zid invizibil. Și toate astea pe un petec de doar cîțiva metri pătrați, cîțiva metri pe care nu s-a construit un bloc nou locativ cu magazine și farmacii la parter.

Arhitecții de altă dată a orașului probabil erau claustrofobi, toți. Ei aveau necesitatea aerului și numai din cauza suferințelor lor clinice lăsau spațiu între case și între străzi. Zic să ne găsim un edil claustrofob, sau acrofob, sau atefob, sau un misofob – orice fobie care ar fi în stare să ne curețe orașul.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s