… sau Casa cu flori și șerpi

La interesecția străzilor Bernardazzi şi Puşkin stă o casă mare cu elemente de arthitectură orientală, printre puținele de la noi din oraș. Este de fapt un complex alcătuit din două imobile: vila (literul V) şi o casă de raport (literul A).

În martie 1899, nobilul Mihail Vikentievici Karcevskii, a obţinut de la soţia asesorului, Parascovia Andreevna Boguş, o porţiune de teren de la colţul cartierului mărginit de străzile Bernardazzi şi Puşkin. Pe acest loc în 1901 se construieşte o vilă în stil oriental cu influenţa modernului (Literul V). Autorul proiectului fiind arhitectul Alexei Victorovici Şciusev. Iar în 1904 același Karcevskii a cumpărat de la vecinul său din stânga, S. Kighel, un teren viran, pe care l-a alăturat sectorului său. În 1912 pe acest teren a fost construită o casă de raport (Literul A). Lucrările au fost supravegheate de către arhitectul Mitrofan Alexandru Elladi.

Acum aceste două casae găzduiesc o bancă, cîteva birouri private și cîteva apartamente. Ambele edificii au fost foarte bine prezervate. Pînă nu demult se putea vedea foarte clar elementele arhitecturale distincte ale epocii și stilului în care au fost concepute. Acum abia îți mai dai seama de frumusețea acestor clădiri cu geamurile zidite, aparate de condiținat aerul, rolete la geamuri, țevi haotice pentru gaze și absolut adorata de mine firma băncii.

Sunt sigură că cei care au agățat firma acolo, cît și cei care au comandat-o nu au făcut nimic altceva decît să ia dimensiunile peretelui, și nici un gînd despre estetica fațadei nu a străbătut mintea lor. Impunătoarea ușă de lemn, probabil din considerente de eficiență energetică, a fost schimbată pe una de termopan, scundă și odioasă. Geamurile au fost zidite pentru că moldovenii sunt vampiri. Aparatele de aer condiționat sunt o necesitate indiscutabilă, și nu poți să le plasezi în altă parte decît pe fațadă, pentru că metru de țeavă de evacuare costă. Astfel toate blasfemiile făcute acestor case sunt argumentate.

Vila de pe Pușkin și casa de pe Bernardazzi vorbesc aceeași limbă și poartă același stil. Arhitectura casei de pe Bernardazzi (Literul A) a fost soluţionată cu includerea unor forme din plastica decorativă a imobilului alăturat, cum ar fi carourile din ceramoplastică, conturul ogival al arcurilor deasupra golurilor ferestrelor, denticulele de sub cornişă. Of, și aceste flori încrustate în piatră. Astăzi, actualii stăpîni nu au fost în stare să pună două uși la fel.

Imobilul este unul din puţinele clădiri în stil modern, care au păstrat elementele de feronerie şi tâmplărie (canaturile şi tăbliile uşilor), caracteristice stilului. Acești șerpi din fier forjat lăsați singuri pe o latură a ușii doar, arată neghiob, și nu te-ai fi gîndit că acest element de décor are peste o sută de ani.

Edificiile sunt ambele catalogate ca și monument de arhitectură, istorie şi artă de însemnătate națională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău.

Mă întreb unde în alte capitale europene monumentele de importanță națională sunt tratate cu atîta ignoranță. Și dacă avem o primărie absolut ignorantă, atunci de ce nu am avea un sector privat organizat. Companiile private care au resurse (în comparație cu administarția locală) ar putea să păstreze clădirile pe care le au în gestiune, să pună firme frumoase acolo unde le stă bine în armonie cu peretele pe care sunt agățate, și să păstreze minunatele uși din lemn – uși care au rezistat mai mult de o sută de ani și au fost trădate.